Nu mai scriuuuu

        Bună! Ai avut dreptate... Regret multe lucruri și de două-trei luni tot am flash-uri cu momentele petrecute între noi. Sper ca nu te-a durut prea tare sa vezi ca ai fost înlocuită atât de repede. Oricum, nimic nu a mers și nu am simțit aceleasi lucruri, nici măcar pe aproape.         Ai avut dreptate, m-am comportat mizerabil, m-ai iubit, am realizat asta destul de târziu și am realizat ca tu nu meritai răutățile și razbunarile mele. Meritai mai multa fericire. Mai multe momente pline de iubire!        Nu știai sa iubesti, te-am învățat prea bine și te-am învățat sa o faci mai bine decât mine, mai perfect!        Și eu te-am iubit, încă țin foarte mult la tine, țin foarte mult la ideile tale și la tot ceea ce ești tu!        Ai avut dreptate, mai bine separați, nu ne mai facem rău măcar... Pe lângă iubirea pe care ți-o port, mă simt mai fericit singur, simt ca pot face mai multe, simt ca evoluez cumva. Și sunt sigur că așa ești și tu! Nu mai sunt eu prezent cu posesivitatea

       Ce parere am despre tine? Nu stiu, am crezut ca te cunosc, pana ai mintit prima oara, a doua oara, a... nu mai conteaza, esti perfecta. Doar atat am stiut? Tocmai ce ma uitam la poza ta, ce gen de rautate detii? De unde ai creeat asa ceva? Bine, doar la tigani am vazut asa ceva, nu ma asteptam ca o femeie, sa poata face asa ceva. Nu una singura si chinuita ca si tine. Nu ma deranjeaza atat de tare, sunt socat! "Tot ce iubesti tu n-o sa te iubeasca, pentru ca n-ai stiut sa iubesti ce te-a iubit odata" - te-am iubit, poate nu indeajuns, dar te-am iubit.        Si inca simt fluturasi, dar e ceva vag. Lipsit de viata si de sens, la fel ca chipul tau. Inca esti nesimtita, inca ma sfidezi, nu te saturi de razbunarea mea, iti place raul. Iti place si sa dai si sa primesti. Iti place atat de mult sa suferi. Ai destul la tine, de asta daruiesti. De asta nu reusesti vreodata sa tii pe cineva langa tine, de asta oamenii fug.        Primesti tot timpul ce iti doresti, de asta nu

       Te rog, iartă-mă! Iartă-mă ca nu am știu ce sa îți spun în toți acești ani. Vad, ai ajuns un om minunat, realizat, ai succes și ești aplaudat! Sunt mândru ca îți place ceea ce faci, se vede.         De șapte ani ma gândesc la tine, te-am văzut dar am rămas tot timpul mut... La biserica, pe strada în mașină, nu am putut sa îți spun nimic! Este marele meu regret, nu am avut timp sa îți mulțumesc că mi-ai salvat viata și ca datorita ție trăiesc azi. Poți sa simți ca îți aparțin și poți fi mândru cum am ajuns, pentru ca e datorita ție! Tot ce e fizic și sufletește în mine, simt ca îți aparține ție. Am simțit tot timpul asta și tot nu ți-am mulțumit!         Te rog, iartă-mă!

M-am pierdut în vorbele și gândurile oamenilor. M-am pierdut pe străzi pustii. M-am pierdut între patru pereți. M-am pierdut în ochii ei. M-am pierdut în mințile ei. M-am pierdut în strânsoarea bratelor ei. M-am pierdut printre nori. M-am pierdut în furtună. M-am pierdut în prezent, trecut și viitor. M-am pierdut în părul ei. M-am pierdut în glasul ei. M-am pierdut între sentimente. M-am pierdut între calități și defecte. M-am pierdut în răbdare.

     Salut, Mihai! Am revenit cum ți-am zis. Știi de ce am revenit? Sa îți spun că ești un bou. Ba da ești prost grămadă! Uită-te la ce ai scris, hai uită-te! Toate textele, ba iubire ba suferința, pentru ce? Pentru ca ai ajuns fix în același punct!      De asta ai început sa scrii, din cauza ca te apăsa ceva. Ceva de care nu ai putut scăpa nici în ziua de azi, ai 21 de ani la dracu'! Potolește-te oleacă și vezi-ți de treaba ta, copil prost! Degeaba te-ai rugat mai jos la Bărbos sa îți dea puțin creier, parca nu mai ai deloc! Pleacă! Pleacă departe! E singura șansă să scapi dracului de toate. Ia-o de la început cu viața ta, asta nasoala cum zici tu .     Și încă ceva, citește ce ți-am scris data trecuta. One love!

        Am vrut să plec sa încerc să îţi dau liniștea pe care nu ţi-o pot oferi. Când am zis că am nevoie de afecţiune, ai adormit, te-ai întors cu spatele la mine si nici măcar să îmi întinzi o mână.           Nu știu ce se întâmplă în sufletul tău și nici măcar nu vrei să îmi spui. Când ţi-am zis că mă simt ca un străin te-ai supărat. Mulţumesc, acum m-ai făcut tu să mă simt ca unul. M-ai făcut să ma simt nedorit, nepoftit in patul tău rece. M-ai făcut să nu îţi mai simt mirosul proaspăt de primăvară! Acum tot așa stai. Tot te iau in braţe și încerc să scot un tresărit de la tine. Unul care seamănă măcar cu o strângere de mână. Vreau să îmi spui prin somn un sincer "te iubesc" și să simt asta. Nu vreau să plec de lângă tine si să îţi spun adio. Dar uneori cred că faci astea dinadins ca să pot pleca eu. Nu cred că înţelegi ce se întâmplă în sufletul meu...          Mă simt nefolositor în viaţa ta...